Nu prea aveam de gând să mai postez azi ceva...
Dar cred că am ţinut prea mult în mine.Cred că am sperat prea mult că totul o să revină la normal.Că totul o să fie cum era anul trecut.Perfect.
Mai ţii minte?Ne spuneam tot...chiar îmi erai ca o soră...Dar apoi...
Apoi s-au întâmplat multe.Probabil aşa a fost să fie,sau nu ştiu.Poate tu ai uitat,dar eu încă mai ţin minte vacanţa aia de vară blestemată.Nu aş putea să o uit niciodată.De atunci totul a început să se destrame încet...aşa am ajuns ce suntem acum.Două "prietene" oarecare.
Probabil nu am dreptul să învinuiesc pe nimeni pentru asta.Dar cred că ştim amândouă cine e de vină...
Poate nici măcar nu o să citeşti...şi dacă o să citeşti,mă bucur.Măcar aşa o să ştii în sfârşit cum mă simt.
Am încercat să fac ca totul să revină la normal,dar fără vreo reuşită.Presupun că după ce rupi firul unei prietenii,tot mai rămâne nodul.
Dar oricum,dacă citeşti,vreau să ştii că mie mi-e dor de vremurile alea îndepărtate,acum...mi-e dor să fim iar cum eram.
Dar ce mai contează?Să fim realişti...
Nimic nu o să mai fie cum a fost.Totul îşi urmează cursul firesc...dacă e firesc să fim cum suntem.
Cu toate astea,te voi păstra în inima mea ca cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu