Copilăria...

 Gândindu-mă care va fi subiectul meu de azi,mi-a venit în cap COPILĂRIA. 
 Da,copilăria.Ştii tu...sentimentul ăla unic că poţi face orice îţi trece prin cap,fără să îţi fie teamă că vei fi pedepsit după aceea. 
 Mai sunt cazuri şi când eşti pedepsit...dar măcar ştii că  a fost pentru o cauză nobilă. 
 Copilăria e cel mai frumos lucru din viaţă,cred eu.Şi chiar dacă unora le e ruşine să recunoască că sunt încă copii,eu mă mândresc cu asta.Da,sunt un copil! Şi ador lucrul ăsta... 
 Toţi ar trebui să fim mândri că avem sau am avut această perioadă în viaţa noastră.Este perioada când spui ceva,şi apoi îţi dai seama ce ai făcut.Este perioada când spargi vaza cu flori a mamei,şi apoi îţi dai seama că era primită de la ceva rudă care stă în cine ştie ce ţara,pe cine ştie ce continent,şi că mama ta nu a văzut-o de câţiva ani. 
  
 Ar trebui să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru logica pe care a avut-o în a ne face prima data copii,şi apoi să devenim adulţi. 
 Şi chiar dacă pe dinafară nu mai eşti un copil,înăuntrul tău sigur mai există sufletul copilului care erai odată...aşa că opreşte-te,dă puţin timpul înapoi,şi adu-ţi aminte cum era.Bine,nu? 
 Acum întoarce-te în prezent,şi gândeşte-te...mai eşti acel copil de altă data?Nu crezi că te-ai schimbat prea mult?Şi în rău? 
 Şi mai gândeşte-te...e ceva ce ai putea face ca să schimbi lucrurile?Eu sunt sigură că este... 
 Trebuie doar să te opreşti câteva momente şi să sapi în adâncul tău.Sunt sigură că acolo este o persoană veselă,plină de viaţă,care ar vrea să iasă la suprafaţa,să te scoată din starea asta de monotonie zilnică în care te afli :).