Jurnalul unei adolescente.

"Joi,14 iulie 2011. 
 Seară.Ştii...ador seara.În sfârşit mă pot reculege după căldura dogoritoare de peste zi.Azi o să fiu mai romantică decât credeai că pot fi vreodată.Ştiu că nu cunoşti partea asta a mea...nu ştiu dacă îţi va plăcea,sau nu. 
 Te întrebi...te iubesc?Da,din toată inima,tot sufletul,şi din toată fiinţa mea.Poate asta e singura problemă.Dar te voi iubi pentru totdeauna,orice ar fi. 
 Te urăsc?Toată fiinţa mea şi-ar dori lucrul ăsta.Dar nu pot...sunt dependentă de iubirea pe care o simt pentru tine.E ca un drog.Mă face să visez,să cred că pot să zbor,iar apoi,când efectul s-a dus,să cad iar în prăpastia suferinţei.Dar mai am nevoie doar de o doză... 
 Voi fi acolo?Oricând şi tot timpul.Chiar dacă nu vei avea nevoie de mine,chiar dacă nu vei vrea să mă vezi,eu voi fi acolo.Ştiu că va veni ziua în care vei avea nevoie ca cineva să te ia de mână şi să îţi spună că totul va fi bine.Atunci voi fi acolo... 
 Ce îmi doresc?Nimic.Îmi e de ajuns să ştiu că tu exişti.Ăsta e singurul lucru pe care mi-l doresc.Nimic altceva.Existenţa ta e de ajuns.Tu eşti totul,şi nimic. 
 Ce fac acum? Plâng...nu ştiu de ce,dar plâng.Din nou. 
 Ai întrebat destule...e rândul meu acum. 
 De unde ai apărut? 
 Nu eşti aici să îmi răspunzi.Am să îmi răspund singură... 
 Ai apărut de nicăieri,din senin,ai apărut ca un curcubeu după ploaie,m-ai făcut să zâmbesc,şi apoi ai plecat la fel de repede precum ai venit.  
 Ce vrei de la mine? 
 E o întrebare la care nu îmi pot răspunde,o întrebare care mă macină,care mi-o pun zilnic,e în permanenţă în gândul meu.Doar tu ştii... 
 Ştiu...sunt o naivă.Îmi doresc în zadar lucruri care nu se vor întâmpla niciodată.Sunt iraţională,copilă,visătoare, şi cum mai vrei tu. 
 Dar...îmi doresc doar un singur lucru. 
 Să fii aici.Acum."