Vis...sau realitate?

 M-am gândit să scriu.Ce?Nu ştiu.Trebuie să scriu.Să scriu,să scriu şi iar să scriu.Te întrebi dacă mă ajută la ceva?Cred că da.Cred că mă ajută...să dau afară tot ce simt. 
 Nu ştiu cum se numeşte sentimentul ăla de ură,dragoste,şi suferinţă.Toate la un loc.Nu i-aş putea da un nume.Ştiu doar că e un sentiment groaznic.Mai bine aş avea o durere de cap din aceea cum am în zilele de vară când stau toată ziua la soare,decât să mă simt aşa. 
 Şi nu ştiu cum să scap de starea asta. 
 Ce o să fac acum?O să mă arunc în pat şi acele vise care mă macină vor reveni...Mă chinuie îngrozitor.Dar cred că acum sunt singurele care mă ajută.Datorită lor,pot avea pentru câteva fracţiuni de secundă tot ceea ce mi-am dorit. 
 Tot timpul vin pe rând.Primul este întotdeauna acel vis în care apari tu,mă strângi în braţe,şi îmi spui că totul o să fie bine.Din păcate e doar un vis... 
 Dar sunt nopţi când mă trezesc ,şi acel sentiment revine.Nu mai pot visa că eşti tu acolo să mă aperi.Parcă nu vrea să mai plece.Să mă lase în pace. 
 Mă trezesc şi stau.Sunt doar eu.Bine,eu şi întunericul din cameră.E linişte.Doar din când în când mai trece câte o maşină pe stradă. 
 Adorm abia spre dimineaţă.Mă trezesc pe la 12,şi deschid calculatorul.Click pe Microsoft Word,şi încep să scriu.Apoi dau "copy-paste" pe blog,şi  "Publică postare". 
 Eşti mulţumit acum?Ştii cum mă simt.
 Asta dacă te-ai obosit să citeşti. 
Totul e doar suferinţă...