Scrisoare pentru tine

 Dragă TU,  
 ştiu că e aiurea să te gândeşti că m-am apucat să îţi scriu o scrisoare care, evident, nu va ajunge niciodată la tine. Totuşi, dacă citeşti vreodată scrisoarea asta, şi te hotărăşti să îmi vorbeşti, te rog explică-mi: 
 De ce nu ţi-a păsat niciodată de ceea ce simţeam eu? De ce m-ai dispreţuit în halul ăsta? De ce nu ţi-ai dat seama?De ce mi-ai zâmbit? De ce m-ai privit? De ce mi-ai vorbit? De ce m-ai salutat? De ce ai râs la glumele mele? De ce m-ai îmbrăţişat? De ce ai încercat să mă faci să mă simt mai bine, atunci când mă simţeam rău? De ce? 
 De ce îmi faci atât rău? De ce te uiţi în ochii mei doar câteva secunde, şi apoi întorci capul? 
 Tot timpul mi-am dorit să îţi spun în faţă tot ceea ce simt, ce mă frământă, ce mă doare, ce nu mă lasă să adorm seara, ce mă trezeşte dimineaţa devreme. Nu am avut curajul... mă gândeam că oricum nu ţi-ar păsa  de toate astea, că toate astea înseamnă nimic pentru tine. Şi chiar dacă trăiesc cu ele pe suflet, acum mă simt bine că nu ţi-am spus nimic... 
 Deşi au fost momente când simţeam o nevoie atât de mare să îţi reproşez toate astea, să urlu în gura mare... dar nu, aş fi părut slabă în faţa ta... 
 Nici acum nu îmi pot explica unele gesturi pe care le-ai făcut... cum nu îmi pot explica nici eu unele momente în care parcă nu eram eu, parcă fiinţa mea ar fi ieşit din corp, şi în locul ei era altcineva, diferit de mine. 
 Nu îmi pot explica de ce un simplu zâmbet de al tău mă făcea atât de fericită, de ce simplul fapt că vorbeam cu tine mă liniştea, mă făcea să mă gândesc la tine toată ziua, de ce tresăream de fiecare dată când îţi vedeam numele pe ecranul telefonului meu. Nu ştiu... sunt doaar nişte lucruri simple, care altă dată pentru mine însemnau totul. 
 Dar nu şi acum...am hotărât să dau la o parte totul. Lacrimi, zâmbete, cuvinte, fapte, priviri, tot... tot ceea ce îmi aduce aminte de tine. 
 Am hotărât să uit de tot şi de toate. Să merg mai departe, să las în urmă tot ce a fost. Tot ceea ce a fost, şi mi-a fost atât de drag... 
 Încă te iubesc, nu pot să mint, deşi mi-aş dori să pot să urlu în gura mare că nu te mai iubesc, nu pot. Mi s-ar părea imoral să mint în halul ăsta despre ceea ce simt pentru tine... te iubesc. Şi chiar dacă ştiu tot ceea ce mi-ai făcut, nu mă miră... ar fi absurd să spun că mi-a trecut. O iubire nu trece peste noapte... o iubire te frământă luni, poate ani... poate pentru totdeauna.... nu şi în cazul meu. O să te uit cât mai repede. Promit. Eşti fericit? O să poţi sta şi tu în sfârşit liniştit. Nu o să te mai bată nimeni la cap cu mesaje, nu mai ai de ce să te simţi vinovat. Poţi să stai liniştit. În câteva săptămâni promit că o să uit chiar că te-am iubit vreodată... 
 De ce fac toate astea? Pentru că m-am săturat... vreau să te las în pace. Să faci ce vrei... nu vreau să rămânem nici măcar prieteni, pentru că un prieten nu face ce ai făcut tu. Nu vreau să fim prieteni, şi să îmi ceri din nou sfaturi. Aş părea ipocrită. Şi nu vreau să mă prefac, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru că totul o să rămână viu în mintea şi în inima mea. 
 Şi chiar dacă poate ar trebui să uit tot ceea ce e legat de tine, ştiu că dacă cineva mă va întreba peste câţiva ani cine eşti tu, îi voi spune: "El a fost marea mea dragoste". Tot timpul vei rămâne o persoană foarte importantă pentru mine, nu sunt sigură că şi eu pentru tine... 
 Dar se mai întâmplă... nu tot timpul totul e cum ne dorim. 
 Şi nu îmi pare rău de nimic din ce spun sau fac acum... ştiu că totul se întâmplă cu un motiv.  
 Ştii... "Maybe I`ll even laugh about it someday... but not today". Încă rana e deschisă, dar cu câteva filme bune, un scaun confortabil, şi nişte popcorn, o să se vindece tot. 
 Şi cred că m-am lungit puţin cam mult... dar era necesar. Şi revin la primele fraze ale scrisorii... dacă vreodată vei citi asta, şi vei vrea să îmi vorbeşti, o să am nevoie să îmi explici tot... 
 Şi acum închei, prin a-ţi spune că mă bucur foarte tare că te-am cunoscut. Ba chiar mă simt norocoasă, doar că unele lucruri trebuie să se termine până la urmă... asta este. 
  
  
                                                                                                        Cu drag, 
                                                                                                           Eu ...

                                                                                                                                                     ..