marți, 5 iulie 2011


Bunu`,
asa cum iti spuneam eu.Nu prea stiu cum sa incep.Azi mi-am amintit ca nu mai esti,si mi-am dat seasma ca imi e foarte dor de tine.Vreau sa stii ca in momentul asta nu imi prea gasesc cuvintele.Oricum ar fi de prisos.Chiar daca a trecut aproape un an de cand nu mai esti aici sa imi pui mana pe umar,inca nu realizez ca ai plecat.Nu imi imaginam ca va fi asa fara tine...e totul atat de...gol.Imi e dor de zilele cand veneam de la scoala si tu erai prin curte.Erai atat de fericit sa ma vezi.Chiar daca trecusera doar cateva ore de seara trecuta,cand venisem la tine sa mai povestim.
Imi e atat de dor sa strigi "Puiutu`,hai pana la mine." Si veneam intr-un suflet.Stiam ca urma sa imi dai bani sa ma duc sa iti iau o bere fara alcool,si de restul... "Cumpara-ti ce vrei tu",imi spuneai. Imi e dor sa vin seara la tine sa povestim,si sa imi spui de cum era in armata.Ma fascinau acele povesti.
Unde esti acum cand am asa mare nevoie de tine?Visam la ziua cand o sa intru la liceu,si o sa vin fericita acasa sa iti spun ca am intrat.La cine o sa vin acum?Desigur,mai e si bunica.Dar nu e la fel.Nici ea nu mai e la fel de cand tu nu mai esti.Nu mai zambeste.
Dupa 6 luni in care nu ai zis absolut nimic,nu ai scos o vorba,a venit seara aia odioasa.Seara aia pe care mi-as fi dorit sa nu o fi trait vreodata.
9 septembrie 2010...era aproximativ ora 22:40.Aproape adormisem,iar sora mea se uita la tv,cand intra mami in camera.Tu erai la spital de vreo 2 saptamani deja.
C:Cum e bunu`?A sunat tati sa iti spuna?
Mami: Bunu`...
Intre timp ma trezisem si eu...
Eu:Cum e?
Mami:Bunu...a murit.
"A murit".Nu credeam ca o sa aud vreodata cuvintele astea spuse despre cineva din familia mea.
Cum sa mori?Tu?!Tu...tu erai persoana aia care credeam ca va trai pentru totdeauna.Ca niciodata nu ma va parasi.Tocmai tu.
Am izbucnit in plans,imediat ce am realizat ce insemnau cu adevarat acele doua cuvinte.
Nu imi venea sa cred pur si simplu.Apoi am intrebat-o cand o sa te pot vedea.Mi-a spus ca trebuie sa te aduca in noaptea asta.Dupa ce matusa mea,care din fericire e doctor,a reusit sa rezolve sa nu te duca la autopsie,ca sa te taie si sa iti faca cine stie ce,intr-un final,pe la ora 3 noaptea ai ajuns acasa.Eram ca intr-un film de groaza.Te-au scos cu targa din masina aia infecta,si te-au dus in casa.As fi vrut atat de mult sa te vad,dar nu am avut puterea si curajul sa intru in camera sa te vad asa.Voiam sa te tin minte asa cum erai.Lacrimile nu se mai opreau din a curge.Nu mai erai tu acolo sa ma calmezi,asa cum o faceai tot timpul.
Si nu mi-ai spus nimic inainte sa pleci.Nu ti-am auzit vocea timp de 6 luni,si nici nu aveam sa o mai aud dupa aceea.
Tin minte ca pe la 4 si ceva erai deja pus in sicriu.Atunci au inceput oamenii sa vina.Imi aduc aminte ca intrau in camera in care erai tu,si ieseau apoi si incepeau sa vorbeasca despre ce bun om ai fost.
Imi era teama sa intru acolo.Toata lumea fusese,numai eu nu.Era timpul...am intrat,si am vazut in ce mic loc te-au pus.Nu-mi venea sa cred ca tu,tu te aflai acolo.Nu imi imaginam ca o sa te vad vreodata asa.Bine ca era acoperit sicriul.
La inmormantare toata lumea plangea.Deja eram seaca.De la atata plans.Abia mai puteam varsa cate o lacrima cand preotul iti pomenea numele.Ma gandeam cu ce drept isi permite el sa iti spuna numele.Eram atat de revoltata atunci...eram pur si simplu deconectata,parca,de lumea asta.Nu stiam foarte bine ce se intampla in jurul meu.Tot ceea ce stiam era ca tu nu mai esti,si ca dupa ziua aia nu am sa te mai vad niciodata.
Acum...ca a trecut aproape un an,vreau sa stii ca imi e dor de tine,enorm.Rana s-a mai vindecat,dar de fiecare data cand imi aduc aminte de tine ,sangereaza din nou.
Mi-e foarte dor de tine.Te iubesc!


Rest in peace,grandpa.

Un comentariu:

  1. Imi pare rau pentru ceea prin ce treci :(!Esti o fata puternica.Si el va fi mereu o particica din tine chiar daca nu este si fizic:*

    RăspundețiȘtergere