Şi ştii?Nu scriu asta ca să încerc să te impresionez cu ceva,oricum ştiu că nu ar merge.O scriu pentru a încerca să mă simt mai bine.
Deşi nu cred că o să mă ajute foarte tare.Nu înţeleg cum s-a dus totul aşa...pur şi simplu.Fără niciun fel de regret.Cel puţin din partea ta.Eu regret foarte tare,dacă poate am greşit cu ceva,sau am făcut ceva că să ajungem aici.

Şi mai rău e că nu pot face nimic...nu pari deloc afectată de ce se întâmplă.
E groaznic să fim aşa.Tu erai una dintre singurele persoane căreia îi puteam spune anumite lucruri.
În tine puteam avea încredere.Şi cu ce rost?Când toate astea se duc,nimic nu le mai aduce înapoi.
Poate e în zadar să scriu.Nu contează...
Credeam că nimeni şi nimic nu ar fi putut strica ziua asta.Trebuia să fie perfectă.Dar apoi...pac! A venit dintr-o dată ca o ploaie de vară.
"Nimic nu va mai fi la fel"...
Atunci ce rost mai are?Ce rost mai am eu?Niciunul...
Aş vrea să nu fi trăit ziua asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu