Perfecţiune.

 Azi mă gândeam... 
 Oare de ce noi,oamenii vrem să ajungem la perfecţiune? 
 De ce nu ne mulţumim aşa cum suntem?De ce nu e bine? 
 De ce vrem să fim mai slabi,sau mai înalţi,mai frumoşi,să avem altă culoare a părului,a ochilor. 
 Mi-am dat seama că facem asta doar pentru a fi acceptaţi de ceilalţi. 
 Dar oare,voi,ceilaţi,care ne criticaţi pe noi,cei ce încercam să vă mulţumim,sunteţi perfecţi?Aveţi măcar un gram de perfecţiune în voi?Răspunsul la întrebare...nu.Nu sunteţi mai perfecţi decât noi.Sunteţi făcuţi exact din aceeaşi ţărână ca şi noi.Nu din aur,argint,sau altceva.Ţărână. 
 Şi atunci,de ce vă credeţi mai presus?Oare nu v-aţi săturat să schimbaţi toată lumea asta după bunul plac? 
 Ce contează dacă eşti mai gras,sau eşti prea mic,sau părul tău nu stă tot timpul cum trebuie?Toate astea fac parte din farmecul tău personal.Şi nu merită schimbate.Nici măcar ca să mulţumeşti pe cineva.Fiecare este frumos în felul său.Chiar dacă ai câteva coşuri pe faţă,sunt sigură că înăuntrul tău nu există urmă de ele. 
 Aşa că opreşte-te,ia o gură de aer,şi strigă "Sunt eu!". 
 Iar cât despre mine... 
 Eu...eu nu sunt perfectă.Dar de ce m-aş schimba când prietenii mă iubesc aşa cum sunt?