joi, 1 martie 2012

Tu


De ce te iubesc? Întreabă-mă mai bine de ce iubesc viaţa, pentru că e cam acelaşi lucru. Şi nu pot, nu pot să îmi dau seama ce am făcut atât de bun în lumea asta să te merit. Şi încep, şi continui, şi nu mai termin să îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi te-a scos în cale, că eşti al meu, şi că mă iubeşti. Dar îţi poţi tu imagina cât te iubesc eu pe tine? Poţi tu oare? Ştii cât te iubesc? Nu, cum să ştii? Nu ai de unde. Nici măcar eu nu ştiu. Nu am idee. E prea mult ce simt, dar totuşi  uneori simt că e prea puţin ce simţi, că tu meriţi mai mult. Mult mai mult. Enorm de mult! Te iubesc de jos, din Iad, până sus, în Cer. Acolo în cer unde eşti tu. Tu, îngerul meu.
Ah, şi dacă aş putea măcar să mă dezlipesc de vocea ta, noaptea. Dar nu, sunt prea dependentă de vocea ta. Of, şi respiraţia. Doamne, mă înnebuneşte, noapte de noapte, cuvânt cu cuvânt. Cu fiecare gest, cu fiecare mesaj, fiecare apelativ pe care mi-l dai, fiecare zâmbet... toate astea mă fac să te iubesc mai mult şi mai mult. De ce te iubesc? Să nu mă întrebi niciodată, nu o să îţi ştiu răspunde. Pur şi simplu te iubesc.
Dacă am pornit pe drumul ăsta  singură, vreau ca tu să mă aştepţi la capătul drumului şi să mă săruţi. Dar ştiu că nu e aşa, ştiu că am pornit pe drumul ăsta cu tine, şi că o să mă săruţi de sute, mii de ori până la capătul lui. De fiecare dată când  îmi va fi greu. Pentru că drumul ăsta al nostru e lung, şi e greu... dar îl ador, pentru că suntem împreună. L-aş parcurge de un infinit de ori, până l-aş şti pe dinafară şi nu m-aş plictisi de el, nu aş adăuga nimic nou. Iubesc totul. Fiecare ceartă,fiecare împăcare, fiecare criză de gelozie, pentru că tu, iubitul meu, eşti un gelos. Şi te ador aşa cum eşti, viaţo !
Ştii... îmi placi şi când eşti rău şi ironic cu mine... îţi ador toate defectele, şi îţi urăsc calităţile. Dar te iubesc pe tine, cu tot ce ai.
Şi dacă o să mă laşi vreodată, ştii ce o să fac? Nimic, nu o să plâng, pentru că lacrimile ar fi prea puţin  să arate cât m-ar durea de fapt. Amintirea ta ar dăinui veşnic în mine.

4 comentarii:

  1. imi place blogul tau, il citesc de mai mult timp, e chiar interesant ce scrii aici, esti creativa, tine-o tot asa! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti citeam blogul acum catva timp..era frumos, ca acum.. la fel de linistitor. imi place cum scrii..
    un timp nu ti-am mai vizitat blogul... ma bucur ca l-am regasit in aceasi stare perfecta..

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos ai scris! :) Ce pot spune...Dragostea este cel mai pur si inocent sentiment cand este trait cu adevarat.
    Imi place blogul tau, cu siguranta o sa il mai vizitez :X

    RăspundețiȘtergere