duminică, 1 ianuarie 2012

E doar începutul sfârşitului


Bună! Eu sunt Elina. Stau aici şi îmi pierd ultimele ore din viaţă scriind, pentru că vreau să rămână ceva de mine. Măcar foaia asta mototolită de hârtie să rămână, că altceva mai bun nu am reuşit să realizez.
Te rog, dacă citeşti, nu te lua de greşelile gramaticale. E mult de când am terminat eu şcoala... de fapt, sunt 2 ani. Dar nu contează. Crezi că îmi arde să scriu corect?
Şi acum... o să încerc să îmi povestesc viaţa în câteva rânduri scurte.
Eu... eu sunt bolnavă. Am SIDA. Şi din câte mi-au spus doctorii, în câteva zile o să mor. Tata a murit când eu aveam 10 ani de Crăciun. Am stat vreo 5 ani cu mama, dar bunica a hotărât că să văd toţi acei bărbaţi care lăsau câte 500 de mii pe masa de lângă pat în timp ce îşi încheiau cămăşile, nu era tocmai cel mai bun mod de a-mi oferi o educaţie, aşa că m-a luat la ea. Asta până când am împlinit 18 ani, iar ea a murit de cancer. Statul i-a luat locuinţa, iar de mama nu am mai reuşit să dau. Aşa că de atunci am stat pe unde am putut. Prima dată m-a luat o fostă colegă de liceu la ea. Era frumos. Aveam camera mea, mâncare caldă, iar părinţii ei se comportau foarte frumos cu mine. Păcat că s-au despărţit. Ea a plecat cu tatăl ei în Germania, iar mama ei s-a mutat la ţară la părinţii ei.
O vreme am trăit din prostituţie... "cauza bolii ei" te gândeşti acum, nu? Da... aşa e.
Şi cum spuneam. O vreme am trăit de pe o zi pe alta... sau mai bine spus de pe o noapte pe alta, până ce am dat peste Peter. Părea că mă iubeşte, îmi lua tot ce îmi doream... şi am fost fericiţi împreună câteva luni. Până într-o zi când l-am auzit vorbind la telefon despre banii pe care avea să îi primească după ce eu ajungeam în Italia...
Am fugit de la el, şi din ziua aia nu l-am mai văzut. Acum m-am împrietenit cu o fată care minte pe cine poate că ştie face tot felul de vrăji ca să îşi câştige existenţa. Suntem prietene bune. Îmi dă şi ultimii bani pe care îi face ca să îmi iau ţigări. Ştie că aş înnebuni fără ele. Uneori mai îmi face rost şi de câte o doză de marijuana sau de câte o sticlă de ceva.
Ieri mi-a dat 500 de mii ca să îmi fac controlul... poate ultimul. Erau ultimii ei bani. Nu am vrut să îi iau, dar a insistat. Când am aflat ce mi-au spus, mi-a părut rău că i-am luat... doctorii nu mi-au spus nimic nou. Ştiam că am să mor.
Şi totuşi, ce mi-au spus, s-a adeverit. Azi nici măcar nu am mai putut să mă ridic din pat. Iar ea, a stat lângă mine toată ziua. Nu s-a mişcat de la căpătâiul meu. Sau ba da, a mers 10 minute să îmi facă rost de o ţigară. Şi într-o punguliţă mică era pe fund puţin extasy. Zicea că dacă tot mor, să mor fericită.
I-am zis să îl lase pe noptieră. Acum am rugat-o să mă lase puţin singură, să pot să îmi adun gândurile, şi să scriu asta...
Presupun că am cam terminat...
O să împătur bileţelul, o să iau praful ăsta ce îmi face cu ochiul de pe noptieră şi o să încerc să adorm. Poate o să îmi fie mai uşor.
Noapte bună...

[Această poveste este pură ficţiune. Personajele sunt fictive. Iar acţiunea este "răsărită" din imaginaţia mea de la 12 noaptea. Hope you enjoyed  it! ].

2 comentarii:

  1. Buna..., am fost dea dreptul uimita de creativitatea ta si de felul cum iti alegi cuvintele pentru a exprima noi sentimente. Imi place foarte mult

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa povestioara, insa trista. :(
    Imi place mult cum ti`ai imaginat viata unei simple fete, totusi rupta din realitate. Frumos!

    RăspundețiȘtergere